Campul in flacari

O serie de povestiri realiste dintr-un universul rural aspru, intr-o perioada tulbure din istoria Mexicului.

Laconice, prozele din acest volum amintesc de opera lui Faulkner si de scriitori precum marii tragici ai lumii clasice: Garcia Marquez il cita adesea pe Sofocle in aceasta privinta.

Proza Zi-le sa nu ma omoare! a fost numita de Elias Canetti una dintre cele mai bune cinci opere din literatura universala, iar Günter Grass a citit-o in public la Berlin, alaturi de Rulfo, in 1981. Geografia mexicana a fost prefacuta de Rulfo, in Ne-au dat pamant, in scenariul unei calatorii cu ecouri biblice. Kenzaburō Ōe recomanda aceste proze celor care vor sa-si creeze propria poveste.

Astfel, e o greseala sa consideram ca au un cadru temporal si fizic reductibil la cel al regiunii unde si-a petrecut Juan Rulfo primele decenii din viata.

"Dintre scriitorii contemporani din Mexicul de azi, e de asteptat ca Juan Rulfo sa ajunga printre cei nemuritori." (The New York Times Book Review)

"Poti citi toata opera lui Rulfo, zvelta, dar densa, in doar cateva zile, insa acesta va fi numai primul pas pe teritorii inca necartografiate. Explorarea lor devine una dintre cele mai remarcabile calatorii din literatura." (The Guardian)

"Ce e remarcabil la aceste proze este ca personajele sunt expuse cu profunda sinceritate; defectele lor sunt scoase in evidenta, celebrate intr-un mod care aduce aminte de taranii lui Cehov." (Publishers Weekly)

"Juan Rulfo nu fuge din calea intunericului, ci ne accepta locul obscur in univers, stiind ca acesta contine totul." (Yuri Herrera)

Juan Rulfo (1917–1986) este unul dintre cei mai apreciati scriitori latino-americani. A sustinut arta in toate formele ei si a reprezentat un sprijin important pentru tinerii scriitori latino-americani prin intermediul Centro Mexicano de Escritores.

A fost functionar public; purtator de cuvant al Comisión del Papaloapan si consilier in diverse proiecte cinematografice si editoriale. Cea mai lunga perioada si-a petrecut-o in Departamento de Publicaciones del extinto Instituto Nacional Indigenista, unde a sustinut publicarea si traducerea unui numar mare de monografii despre plurietnicitatea Mexicului si opere clasice de antropologie mexicana.

Din anii ’30 pana in anii ’60 s-a dedicat si fotografiei, avand un palmares de peste 6000 de negative. Cele trei carti publicate, El llano en llamas (in curs de aparitie la Curtea Veche Publishing, traducere de Andrei Ionescu si Ileana Scipione), Pedro Paramo si El gallo de oro (in curs de aparitie la Curtea Veche Publishing, traducere de Ileana Scipione), au fost traduse in peste 40 de limbi.