Binecuvantate ne fie dorurile

O prima antologie a dorului romanesc, sincera si deplina, colorata cu toate nuantele acestui sentiment contradictoriu – de la dorul fragil si profund, ravasitor si nostalgic, sublim si etern, si pana la cel tragic si obsesiv.

Cele 30 de proze scurte din aceasta carte te vor purta de pe strazile cotite ale Bucurestiului de azi sau de ieri pana pe taramurile idilice ale provinciei de odinioara, in cautarea unui sens pentru care merita sa astepti si sa lupti.

Binecuvantate ne fie dorurile este, inainte de toate, o colectie de doruri, traite si suferite, pe care autoarea le asaza sub lentila patrunzatoare si capricioasa a societatii si a cutumelor ei, bune sau rele deopotriva.

Este o radiografie pe suflet deschis care ne aminteste ca dorul, in esenta sa, nu este o lipsa, ci o reintregire a sinelui cu reminiscente ale celor indepartati, apropiati, imperfecti, minunati, ridicoli uneori, loviti de soarta sau buni ca painea calda. Binecuvantate ne fie dorurile de oameni, pentru ca ele ne amintesc cine am fost, cine suntem si cine putem deveni.

„Carmen Voinea-Raducanu stie ca nu este singura in demersul ei, ca exista in oceanul omenirii insule iubitoare de frumos. Poate neterminate, poate fara putere, poate triste, poate stirbite pe alocuri, poate mai modeste decat se cuvine, dar care stiu intr-adevar ce este viata si o pot pretui la adevarata ei valoare. Aceste insule se numesc inca Oameni…” (Loreta Popa, autoarea cartii Scrisori pentru Ema)