Apel din necunoscut

Spre miezul noptii, la primele semne de viscol, la sectie suna un telefon. Locotenentul Dumitrascu raspunde. O femeie „in varsta si bolnava“, cu glasul sugrumat, cere sprijin: „Ajutor! Salvati-ma, oameni buni… sunt plina de sange… Mor… Oameni buni…“. Convorbirea se incheie. Misterioasa intamplare declanseaza o actiune palpitanta.

Un adevarat deliciu literar, cartea Rodicai Ojog-Brasoveanu ne provoaca sa elucidam un mister socant.

„Il intrerupse telefonul. Aflat in picioare, locotenentul Dumitrascu ridica receptorul.

— Da, militia...

Un glas vatuit – «femeie in varsta si bolnava», califica reflex Andrei – repeta, incercand parca sa se asigure:

— Militia...? Ajutor! Salvati-ma, oameni buni...

Andrei, tulburat – glasul ii transmisese instantaneu panica – se balbai:

— Ce s-a intamplat?... Cum va numiti?... [...]

— Sunt plina de sange... mor... Oameni buni...

Convorbirea se intrerupse. Andrei, tulburat peste masura, ramase cu receptorul in mana. Striga de cateva ori «alo!» Traian isi reveni primul.“