Amurgul evului mediu

„Nu stiu o alta carte de istorie a civilizatiei europene care, asemeni celei a lui Huizinga, sa fi strans laolalta atata rafinament, eruditie si har narativ. Dupa cum nu stiu nici o alta epoca in care stramosii nostri sa fi atins o temperatura afectiva asemeni celor care au trait in secolele XIV si XV, in «crepusculul Evului Mediu».

Niciodata emotiile nu au fost atat de mult insotite de expresia lor exacerbata. Niciodata lacrimile si disperarea nu au fost mai convingatoare, niciodata bucuria si veselia, mai exuberante. Niciodata cruzimea si mila nu s-au tinut mai strans de mana, oferind un spectacol deopotriva grotesc si inspaimantator. Si niciodata formele pe care le-a imbracat viata nu au fost conturate cu o linie mai precisa. A fost nevoie de toate acestea pentru ca noul sa apara in istorie cu surasul Renasterii pe chip.“ (GABRIEL LIICEANU)

Johan Huizinga este istoric olandez (1872-1945). A studiat literaturile orientale la Groningen, apoi la Leipzig, afirmandu-se in 1897 cu o teza despre teatrul indian. In 1897–1905 preda istoria la o scoala din Haarlem. Dupa succesul inregistrat cu volumul Originile orasului Haarlem (1905), este numit profesor de istorie medievala si contemporana la Universitatea din Groningen. Din 1915 pana in 1942 este profesor la Universitatea din Leiden. In 1938 este ales vicepresedinte al Comitetului international pentru cooperare intelectuala al Ligii Natiunilor. Arestat de nazisti in 1941, este eliberat in 1942, dar i se interzice sa revina la Leiden. Moare la De Steeg, in februarie 1945. Lucrari: Amurgul Evului Mediu, 1919 Erasmus, 1924 Explorari in istoria civilizatiei, 1929 Criza civilizatiei, 1935 Homo ludens, 1939