Amintiri din casa mortilor

Roman semiautobiografic, publicat initial pe bucati in revista Vremya, intre 1860 si 1862, in care infatiseaza viata condamnatilor intr-un lagar de prizonieri din Siberia.

Textul este o colectie de fapte, evenimente si discutii filosofice organizate mai degraba pe teme decat pe un continuum narativ. Autorul a ispasit o pedeapsa de 4 ani in exil intr-un astfel de lagar de munca din Siberia pentru implicarea sa in Cercul Petrasevski, un grup progresist de oponenti ai autocratiei tariste. Aceasta experienta i-a permis sa descrie cuprinzator si autentic conditiile vietii in inchisoare si personalitatile condamnatilor.

Tolstoi a definit romanul ca fiind opera lui Dostoievski cea mai apropiata de „modelul artei superioare,  religioase, care provine din dragostea lui Dumnezeu si a aproapelui“.

F.M. Dostoievski se naste in 1821, la Moscova. Urmeaza cursurile Scolii militare de inginerie din Sankt Petersburg, pe care le finalizeaza in 1843. La varsta de 24 de ani, finalizeaza prima sa nuvela, Oameni sarmani, si tot in aceasta perioada traduce Eugénie Grandet a lui Balzac. Succesul de public al nuvelei sale il va aseza definitiv pe traiectoria scrisului.

Printre creatiile sale esentiale amintim romanele Idiotul, Crima si pedeapsa, Umiliti si obiditi, Adolescentul, Demonii, Amintiri din casa mortilor. Romanul Fratii Karamazov, pe care Dostoievski il considera capodopera sa, apare cu un an inainte ca autorul sa se stinga din viata.