Alt cer mai plin de mister. Astralul si taina iubirii

Din dorinta de a-L marturisi pe Dumnezeu in termeni cat mai potriviti, am apelat la cugetarile Sfintilor parinti si am evocat prezenta lui Dumnezeu in fiecare chip uman.

Suntem calatori astrali, dar si purtatori de Dumnezeu si acest lucru este bine sa fie cunoscut. Nu frica il mantuieste pe om si cei care o propovaduiesc (habotnicii), nu au aprofundat invatatura scripturistica, ci iubirea de aproapele si implicit de Dumnezeu.

Transfigurarea materiei (metanoia) in cazul omului, se produce doar in momentul in care „constelatia faptelor bune” din cerul inimii si-a intetit lumina care nu mai apune. 

„Alt cer mai plin de mister” reprezinta cerul de dincolo de timp, dar care este oglindit in inimile oamenilor. 

In functie de nivelul astral cu care rezonam ne imbogatim sufleteste si ne putem proteja de acele „eclipse mentale” atat de prezente in zilele noastre. Doar in astfel de conditii ne putem scrie „cartea vietii” in termenii cuveniti.

Prin Taina lui Hristos descindem in taina lumii „ce va sa vina” si ne edificam asupra posibilitatilor de transfigurare a materiei dupa cuvantul Domnului. 

Adevarul despre noi il putem descoperi, in functie de nivelul la care experimentam iubirea. 

Romania este pentru mine taramul fagaduintei binelui si prin aceea ca romanii au investit in „visteria cerului”, comoara lor cea mai de pret – credinta.

Calificativul de roman este cea mai inalta distinctie, pe care orice locuitor al ei o poate avea. 

Acceptand cugetarea Parintelui Dumitru Staniloae: „Pentru credinta nu exista mistere”, vom putea survola acel „Alt cer mai plin de mister” si trai in plinatate-tainele astrale.