Aeroport

El, un scriitor blazat, cu o istorie de iubiri mai mult sau mai putin patetice, mai mult sau mai putin puse sub semnul alienarii, captiv de bunavoie intr-o casnicie in care relatia de baza este ura civilizata. Ea, tanara, inteligenta, sclipitoare, dar, in egala masura, nesigura, prinsa intr-o relatie inconfortabila, victima a propriilor alegeri. Textul lui Stefan Caraman surprinde un instantaneu oricand posibil. Doi straini – un barbat si o femeie – intr-un moment de tranzit, la propriu, intra, aproape intamplator, unul in viata celuilalt. Aerul pseudo-autobiografic al textului face ca strategiile de atractie si respingere ale celor doi sa devina din ce in ce mai palpitante. Interferenta meteorica a existentelor acestora devine o oglinda care, deformand, spune adevarul si care, cine stie, poate insemna o poarta spre un alt drum, spre o alta viata. Sau nu.