Adevaratul meu nume. Povestiri din biografie

O carte polifonica, intr-o succesiune de personaje memorabile, episoade si detalii de viata cotidiana, iubiri mici si mari, pe langa sapte povestiri cu tenta angeologica, a caror legatura cu partea autobiografica devine limpede privind volumul ca pe un intreg – ele distileaza experientele si reflectiile autoarei.

Cand notiunea de „acasa“ e schimbata brutal, iar spatiul si timpul capata nuante ostile, iti mai raman amintirile si imaginarul. Asa s-a nascut si aceasta carte, poate cea mai tulburatoare dintre scrierile Ludmilei Ulitkaia, o marturie personala, profund intima, despre intalnirea cu tine insuti cand prezentul mai e posibil aproape exclusiv prin popularea lui cu imagini ale trecutului, iar viitorul e pus sub semnul intrebarii, cand lumea s-a contractat la dimensiunile unei camere, unde se recitesc carti, se rasfoiesc pagini de jurnal, se retraiesc vechi iubiri si prietenii.

E nu numai bilantul unei vieti, ci si al unei lumi intregi, o privire lucida, dar nu lipsita de blandete, asupra unui secol bulversant, o poveste-poem care incepe cu ganduri disparate si se incheaga tot mai mult, pe masura ce amintirile capata consistenta si inlocuiesc subtil trairea momentului actual, varsandu-se, in cele din urma, intr-o fictiune ce pare sa aiba mai mult sens decat realitatea.

„O peregrinare si trista, si vesela prin acest univers uman atat de paradoxal, dornic de fericire, dar coplesit de nenorociri.“ (Le Monde)

„Multumiri Ludmilei Ulitkaia pentru umilitatea sa, pentru precizia delicata a prozei sale si pentru simtul sau de observatie, atat de minunat de ascutit.“ (Lire Magazine)

„Adevaratul meu nume este o carte deosebita; la prima vedere, pare chiar putin disparata – pe alocuri e lirica si asociativa, pe alocuri aduna fapte si analizeaza critic. In zadar cauti o cronologie, amintirea urmeaza propriile legi. Iar Ludmila Ulitkaia pune intrebarea decisiva: este amintirea necesara in societatea noastra? Astazi, raspunsul nu mai pare a fi de la sine inteles.“ (Tagesspiegel)

LUDMILA ULITKAIA, una dintre cele mai importante si apreciate voci ale literaturii contemporane, s-a nascut intr-un sat din Urali in 1943. Dupa ce isi ia licenta in biologie la Universitatea din Moscova, lucreaza in cadrul Institutului de Genetica. La sfarsitul anilor ’70 se angajeaza consilier la Teatrul Evreiesc din Moscova si scrie scenarii de film.

Primul sau roman, Soniecika (1995; Humanitas, 2004; Humanitas Fiction, 2019), ii aduce instantaneu notorietatea, fiind nominalizat pe lista scurta la Premiul Booker pentru Literatura Rusa si recompensat cu premiile Médicis étranger si Giuseppe Acerbi. Urmatorul roman, Medeea si copiii ei (1996; Humanitas Fiction, 2019), ii sporeste renumele cu o noua nominalizare la Premiul Booker, pe care si-l adjudeca in 2001 pentru Cazul doctorului Kukotki, roman incununat si cu Premiul Penne (2006; Humanitas Fiction, 2020). Inmormantare vesela (1997; Humanitas, 2005; Humanitas Fiction, 2019), unul dintre cele mai apreciate romane ale autoarei, este tradus in peste douazeci de limbi. De acelasi succes se bucura volumele de povestiri Fetitele (2002; Humanitas Fiction, 2013) si Oamenii tarului nostru (2005; Humanitas Fiction, 2023), distins cu Premiul Kniga Goda (Cartea Anului) in 2005, Trupul sufletului (2019; Humanitas Fiction, 2025), precum si romanele Minciunile femeilor (2003; Humanitas, 2005; Humanitas Fiction, 2019) si Al dumneavoastra sincer, Surik (2003; Humanitas, 2008, Humanitas Fiction, 2019), castigator a mai multe premii: Romanul anului 2004 in Rusia, Premiul National pentru Literatura in China (2005) si Grinzane Cavour in Italia (2008). Daniel Stein, traducator (2006; Humanitas Fiction, 2011) a fost incununat cu premiile: Bolsaia Kniga (Marea Carte), Parintele Alexandru (Germania, 2008) si Simone de Beauvoir pentru libertatea femeilor (Franta, 2011). In 2010, Ulitkaia publica bestsellerul Imago / Cortul verde (Humanitas Fiction, 2016), in 2015, Scara lui Iakov (Humanitas Fiction, 2018), iar in 2020, A fost doar ciuma (Humanitas Fiction, 2021).

Cartile Ludmilei Ulitkaia s-au vandut pana in prezent in peste trei milioane de exemplare. In 2013 i s-a acordat distinctia Officier de la Légion d’honneur, in 2014, Premiul de Stat al Austriei pentru Literatura Europeana si in 2020, Premiul Siegfried Lenz, in 2022 Premiul Formentor, iar in 2023 Premiul pentru Pace Eric Maria Remarque. Din martie 2022, scriitoarea s-a exilat la Berlin.