Absenta ta e intuneric

Autorul Trilogiei fiordurilor: Intre cer si pamant, Tristetea ingerilor si Inima omului.

O istorie de familie ce se intinde pe cateva generatii, din secolul al XIX-lea pana in anii 2020. Trecutul si prezentul se intretes pe masura ce naratorul amnezic asterne pe hartie povesti despre o galerie intreaga de personaje: un preot insingurat care se imprieteneste cu un poet german mort de mult, o sotie de fermier fara studii care scrie un articol stiintific genial despre rame, un pescar expert in Kierkegaard, un muzician deprimat care afla ca propria familie l-a mintit din dragoste, un pomicultor cu un libido diabolic, o tanara de la oras atrasa spre un fiord indepartat de amintirea unor ochi albastri si multe altele.

Confruntandu-se cu soarta brutala si cu efectele in cascada ale propriilor alegeri sau ale refuzului de-a alege, fiecare personaj descopera cat te costa sa-ti urmezi acul magnetic al inimii. O tragicomedie despre moarte, muzica si timpul care le vindeca pe toate, precum si o saga fermecatoare despre dorinta si agonia sublima a iubirii imposibile.

„Stefansson imbina descrieri ale vietii de zi cu zi intr-un limbaj simplu cu accente mistice, creand o atmosfera fantastica si spectrala. Cu delicatete si cu un sentimentalism fara rezerve, romanul celebreaza captivant ceea ce autorul numeste supremul paradox al existentei umane, bucuria exploziva si tristetea paralizanta ce insotesc orice poveste de iubire.” (The Wall Street Journal)

„Absenta ta e intuneric nu are cum sa nu emotioneze profund orice cititor prin frumusetea poetica si preaplinul de dragoste si durere pe care-l exprima.” (Morgunblaoio)

„Romanul lui Stefansson porneste de la premisa ca, in melancolia existentei, oamenii isi gasesc fericirea impreuna, explorand prin intermediul muzicii sau literaturii conexiunile dintre ei, iertand neajunsurile celor dragi si amuzandu-se copilareste in fata inevitabilului.” (World Literature Today)

„Un Dickens islandez, inzestrat cu acelasi talent literar si aceeasi empatie pentru sufletele framantate, dar si de un comic dezlantuit.” (Irish Examiner)